Bulevardul Unirii - Început în 1983, proiectul de 15.000 de apartamente care se întinde după piaţa Alba Iulia, a fost destinat iniţial muncitorilor de la Casa Poporului dar a devenit după 1990 una din cele mai scumpe zone rezidenţiale din capitală
La nivelul Bucureştiului, înainte sau după cutremurul din 1977 reprezintă o întrebare de câteva mii de euro în momentul tranzacţionării unei locuinţe, scrie revista Business Construct în numărul din luna decembrie, care va apărea în această săptămână alături de Ziarul Financiar.
Astfel, un apartament cu două camere construit înainte de 1977 la o apropiere de circa 10 minute de o staţie de metrou este scos la vânzare - fără îmbunătăţiri majore - cu cel mult 50.000 de euro, în timp ce pentru o locuinţă similară construită după anul cutremurului proprietarii cer în jur de 60.000 de euro, conform anunţurilor postate pe site-urile de specialitate.
Din cele aproximativ 800.000 de locuinţe din Bucureşti, aproape 700.000 sunt apartamentele construite în perioada regimului comunist, majoritatea fiind dispuse în aproximativ 9.000 de blocuri, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
Dintre acestea, peste 300.000 au fost date în folosinţă după cutremurul din martie 1977, cele mai multe fiind grupate lângă marile bulevarde care au făcut legătura dintre cartiere şi centrul oraşului.
Diferenţa tipurilor de construcţie dintre cele două perioade nu constă atât în modul de realizare, cât în faptul că după cutremur a fost luată în calcul posibilitatea unor seisme mai puternice.
Cu toate acestea, nici la cutremurul din 1977, cel mai puternic din ultimii 50 de ani, nu blocurile finalizate de regimul comunist au fost cele care s-au prăbuşit, făcând aproape 1.500 de victime numai în Bucureşti. În aceste condiţii, se justifică diferenţa de percepţie asupra apartamentelor?
Arhitec
