„Dracula", romanul gotic scris şi publicat în 1897 de scriitorul irlandez Bram Stoker, se pare că a fost inspirat de cronicile medievale săseşti, adevărate bestselleruri ale vremii lor, care-l prezentau pe Vlad Ţepeş drept un personaj sângeros, de o cruzime ieşită din comun.
Cum a ajuns scriitorul Bram (Abraham) Stoker (1847 -1912), născut în Dublin, să scrie despre Dracula, personaj localizat pe teritoriul Transilvaniei, şi de ce personajul este un vampir? Până la lansarea acestui roman, autorul mai scrisese patru cărţi, care s-au bucurat de un succes mediu la vremea lor, notorietatea câştigând-o mult mai târziu, după moartea sa, cu romanul „Dracula". Se bănuieşte că lui Stoker i-a fost uşor să consulte la Biblioteca Regală din Londra o parte din gravurile săseşti din secolul al XV-lea sau cronicile medievale din colec-ţiile de la British Museum, unde Vlad Ţepeş era prezentat ca un domnitor monstruos, sângeros, un vampir ce bea sânge de om, un mare amator de cruzimi. De asemenea, se mai crede că ar fi avut acces şi la volumul „History of Moldavia and Wallachia", scris de istoricul austriac de origine germană Johann Christian Engel, în 1804, unde prinţul Valahiei este descris drept un tiran sângeros.
Unii istorici au venit cu ideea că Stoker ar fi avut o relaţie de amiciţie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), şi este posibil ca acesta să îi fi dat informaţii despre Vlad Ţepeş. Ideea asta a încolţit şi pentru că personajul Van Helsing îl menţionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoştinţelor sale despre Vlad al III-lea, supranumit şi Dracula. Acestea ar putea fi singurele surse veridice, ne-existând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) şi mitul literar modern al vampirului reprezentat de cartea lui Bram Stoker.
Negustorii saşi, la origine
