Printre tonele de reactii (desi, impropriu spus, corect ar fi "injuraturi") la articolul precedent, ma simt nevoit sa scot in evidenta citeva idei. Se bate intens moneda pe statul social, pe statul care e dator sa ajute, sa ne dea la toti locuri de munca, eventual piine gratis, casa si masina, iar noi sa stam cu burta la soare. Cu burta la soare au stat grecii si-au intrat in faliment. La noi, nu se pricepe rolul muncii in viata personala, daramite in economia unei intregi societati, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Dacă munceşti, ai. Dacă nu munceşti, îţi asumi sărăcia în care mori

Ce nu pricepem este că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă. Dacă nu munceşti, n-ai de unde şi n-or să aibă nici copiii tăi. Şi aşa cum ai trăit tu în sărăcie, tot în sărăcie vor muri şi ei. La 20 de ani după căderea comunismului, noi încă trăim cu impresia că statul trebuie să ne asigure locuri de muncă. Nu, statul trebuie să asigure climatul favorabil dezvoltării unei afaceri, angajării oamenilor. Statul nu e o vacă pe care o mulgi în fiecare zi. Dacă vaca aia nu mănîncă, n-are de unde să-ţi dea lapte, recte n-ai cum să faci nici o brînză.

Vaca aia trebuie să mănînce de undeva. De unde? Din impozitele pe care le plătim. Trebuie să investeşti în vacă pentru a avea ce mînca. Or, dacă tu nu strîngi vara ca să-i dai ce să mănînce iarna, vaca aia o să moară. E atît de simplu. Se vrea un exemplu concret, dar minimal? Statul e dator să încaseze impozitele şi taxele, iar din banii ăia să construiască infrastructura necesară dezvoltării. Autostrăzi, dacă vreţi. Pe care autostrăzi să se poată transporta materii prime pentru cei care au afaceri. Care materii prime să fie prelucrate de angajaţi. Care angajaţi să-şi ia salariile şi să aibă de unde consuma. Cînd există consum, există şi cerere, iar ca să existe cerere, trebuie să existe producţie, iar ca să