Într-o sală de muzeu, printre IAR-urile care au umplut istoria aviatică a României ani la rând, stă un avion ciudat de lung şi de suplu. E singura reconstituire fidelă, la dimensiuni exacte, a avionului cu care Henri Coandă apărea la Paris, în 1910, aparat care fura privirile tuturor. Acum 100 de ani. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
1 /.
"Lumea se îngrămădea deasă în juru-i", nota Traian Vuia în "Adevărul" din 6 noiembrie 1910. Şi nu e vorba de patriotism găunos. Iată ce scria şi colonelul francez Georges Espitalier, în numărul din acel an al revistei "La Technique Aeronautique":
"Aeroplanul Coandă este unul dintre rarele aparate la care totul e nou, iar modul judicios şi raţional prin care inventatorul iese din făgaşul drumului bătătorit [...] este un motiv destul de puternic pentru a ne decide să examinăm cu atenţie mijloacele pe care inventatorul le pune în lucru la invenţiunea sa".
Nici revista britanică Flight nu rămânea indiferentă la aparatul lui Coandă, prezentat în 1910: "un monoplan mare construit în întregime din lemn, la care elicea obişnuită a fost înlocuită cu o tubină, cu dimensiuni remarcabil de mici în comparaţie cu mărimea aparatului".
Un "avion nemaivăzut"
Cu o istorie a aviaţiei în minte, generalul în rezervă Ion Guzu poate spune acum că, în 1910, a fost "ca şi cum ar ateriza cineva din altă lume cu un avion nemaivăzut". Şi, privind la realizările galopante ale tehnici în ultimele decenii, îşi permite să adauge: "Când primele avioane abia zburau, cineva apărea direct cu o revoluţie". Însă Henri Coandă era cu adevărat un om care a trăit înaintea timpului său. O spunea celebrul Gustave Eiffel, care mergea chiar mai departe, plasând ideile lui Coandă nu cu zece-douăzeci de ani în viitor, ci cu 50.
"Acum, îi spunem primul avion cu reacţie. Dar atunci era pur şi simplu un avion cu turbină în loc de elice", spun
