Până atunci, sociologii ar putea să-i mai întrebe pe oameni şi multe altele, ţinând tot de aceeaşi logică uneori falsă, dar uneori nu a distincţiei dintre scopuri şi intenţii, pe de o parte, şi aplicarea lor în practică, pe de alta, mai ales în condiţiile româneşti.
Răspunsurile ar fi interesante şi, uneori, chiar previzibile. Am să anticipez de aceea. De pildă:
Este parlamentul o idee bună, rău aplicată? S-ar părea că da, dacă judecăm după ineficienţa acestei instituţii, după blocajele de la nivelul birourilor permanente şi al comisiilor de specialitate, după fraudele de la votarea unor legi şi aşa mai departe, după pensiile şi sporurile pe care şi le-au votat parlamentarii înşişi, după chiulul sau boicotul de la votarea unor legi importante. Căci, altminteri, nimeni aproape nu va nega că a avea un parlament liber şi pluralist care să adopte legi este o idee bună.
Este CSM o idee bună, rău aplicată? Greu de contestat că independenţa justiţiei cerută ani la rând deopotrivă de societatea civilă şi de organismele europene nu ar fi avut toate atributele unei idei bune. Şi ce a ieşit? Un organism care apără privilegiile magistraţilor şi în care au pătruns personaje contestate şi contestabile!
Este capitalismul o idee bună, rău aplicată? Cine ar putea nega că avuţia marilor naţiuni occidentale n-a fost produsă de capitalism? Dar la noi aplicarea se cheamă capitalismul de cumetrie, bazat pe cârdăşia patronilor cu înalţi funcţionari de stat pe care îi corup, obţinând contracte profitabile pentru ei şi oneroase pentru buget. Nu prea seamănă cu o aplicare pozitivă!
Sau nu este la noi chiar presa liberă şi independentă o idee bună, rău aplicată? Cine n-ar accepta că libertatea presei n-ar fi ceva benefic şi că democraţia nu ar avea neapărat nevoie de acest câine de pază vigilent? Dar noi avem parte, într-o foarte mare propo