- Cultural - nr. 691 / 14 Decembrie, 2010 Carti noi "Lacrima" si crima, "Locomotia" si comotia Ferestre O CANDELA-NTR-O ARCA Dincolo de implicatiile bibliografice, acest al doilea volum de lirica al lui Marius Pascan consfinteste faptul "subversiv" ca inca un cetatean din prezentul-fara-viitor indrazneste sa-si traiasca sistematic destinul prin poezie, dar nu poetic… Autenticitatea versurilor sale provine din rezistenta egoului subtil fata de agresiunea unei realitati reductioniste. Jurnalul de front al acestei Rezistente la persoana-intai-prea-singular se retranscrie aproape singur, el trecand parca peste fiinta caligraficianului devenit victima simultana a propriului destin si a propriei scriituri. Se evidentiaza astfel in exprimare poetica un gest existential tragic, total opus superficialitatii retetarelor de poezie indigesta cultivata de haitele internautice sau de sicofantii si fantii cu dispensa pentru succes. Intre atatea insurgente fariseice, poetul Marius Pascan are inainte de toate curajul de a se afirma drept un traditionalist… care dezvolta, iar nu (re)neaga, traditia noastra poetica. Fara trac, dar cu oarecari ruperi de ritm si asperitati, el topeste intr-un discurs ce mai are incredere in metafora atat sfiiciunea stilizata a folclorului, cat si Panteonul "poetilor ce-au scris o limba". Nu e vorba aici de influente, ci de asimilari personale pornind din matca lirica a Eminescului, trecand prin Blaga, Bacovia, Arghezi, Nichita, pentru a face finalmente o reverenta fara amortizor de sunet fata de Adrian Paunescu. Traditionalismul literar este dublat aici si de curajul de afirmare a unor valori clasice de constiinta pentru afirmarea carora esti astazi imediat linsat mediatic de catre activistii corectitudinii politice, programati cu grija sa nu reactioneze la agresiunile impotriva omului deplin. Astfel, axele de meditatie definite prin succesiuni