De aceea, mă întreb dacă rolul noii coaliţii „anti-Dracu“, în fond, o reeditare cu mijloace mai modeste a „alianţei Grivco“, se va reduce la atât. Ponta a primit mandat de la PSD, chiar în ziua premierei de a merge la consultările de la Cotroceni, să propună PNL şi PC „un pact de necolaborare sub nicio formă cu Traian Băsescu, Guvernul Boc şi cu PDL“, ca şi cum până acum ar fi existat vreo urmă de colaborare. A fost avizat Ponta de partid să deschidă discuţii concrete pentru realizarea „unei opoziţii şi gândiri unite“, de parcă asta n-ar însemna tot căutarea trădătorilor care să voteze suspendarea şi moţiunea de cenzură din primăvară. Ce e nou? Pe fond nimic, în afara faptului că Voiculescu-Felix a dat semnale că a decis să-şi negocieze Antenele doar cu Antonescu şi schimbarea de gardă la UDMR. Altfel spus, „coaliţia anti-Dracu“ nu are nimic în plus de oferit, faţă de acum câteva luni, la nivel de programe şi soluţii de revenire economică şi socială. Mai ales că e vorba de un electorat care doreşte, aşa cum arată sondajul realizat de ICCMR, în proporţie de 72%, să i se asigure locuri de muncă şi să i se fixeze preţurile (44%). Ceea ce va fi complicat chiar şi pentru PSD şi PNL, oricâte promisiuni vor lansa la apă. Convingerea noii coaliţii este că, pentru a ajunge la guvernare, nu are nevoie nici de programe, nici de legile pentru care se zbate preşedintele (salarizare, pensii, educaţie), nici de încrederea FMI şi nici măcar de lideri cu viziune şi convingători, ci doar de trădători, pe de o parte, şi de televiziuni, unde să-şi continue campania de diabolizare, pe de alta.

Dar, chiar şi aşa, promotorii antidrăcismului se împotmolesc într-un punct-cheie: cuplul Ponta-Antonescu trebuie să funcţioneze ca bielă-manivelă. Să fie, la o adică, interşanjabili. Ambii au ambiţii mari - se văd preşedinţi. Ambii privesc în oglinda fermecată a sondajelor de opinie şi îş