Leonardo da Vinci - dar poate si altii inaintea lui - a observat ca, in timp ce toate simturile au calitatea sa perceapa, numai ochiul stie sa si transmita.

Privirea, prin intermediul ochiului, comunica celor din jur simturi si ganduri, in timp ce urechea, nasul, limba, varful degetelor, percep, dar nu pot comunica nimic, la randul lor.

Poate chiar asemenea ganduri il framantau pe marele maestru al Renasterii, atunci cand, de sub penelul sau, se nastea Gioconda, in fata careia generatii de specialisti, de simpli cunoscatori, dar si de neinitiati au staruit cu intrebarea fara raspuns: care sa fie mesajul privirii ei, ba insinuanta, ba fascinanta, poate sireata, ironica sau dragastoasa, prietenoasa, distanta, prefacuta si - mai ales - fermecatoare?

Soarta noastra in mana planetelor

Cei care studiaza paranormalul (si este neasteptat de mare numarul lor) si-au facut demult obiect de studiu din mesajele ascunse ale privirii, pretind ca ghicesc gandurile dintr-o uitatura si intentiile dintr-o simpla ochiada.

Oare de ce toate simturile se limiteaza sa perceapa, dar numai privirea comunica si transmite celor din jur? Oare de ce putem transmite cu ochii simpatia sau ura, atractia sau indiferenta, bunavointa sau repulsia si nimic din toate acestea cu urechea, de exemplu?

Astrologii pretind ca privirea este determinata de astrul care domina clipa sau chiar viata noastra. Luna domina imaginatia si reveria din privirile noastre, Mercur este cheia uitaturii iscoditoare si interesate, Venus este ispititoare si amagitoare, iar Marte ne face sa ne uitam pe sub sprancene, agresivi si provocatori.

Jupiter sta parca ar fi gata sa spuna "sunt ingerul tau protector, nu te voi lasa, bazeaza-te pe mine, cunosc persoane importante, gata sa intervina pentru tine".

Saturn este banuitor, te influentea