Pe 14 decembrie 1995 se semnau oficial la Paris acordurile aşa-zise "de la Dayton", privind fosta Iugoslavie, mai exact Bosnia-Herţegovina. Documentele puneau capăt unui război balcanic ce părea fără sfârşit, dar dacă 15 ani mai târziu, Bosnia-Herţegovina trăieşte încă în pace, ţara este paralizată politic.

Parafate în Statele Unite, pe baza militară de la Dayton, în data de 21 noiembrie 1995, acordurile cu acelaşi nume vor fi semnate oficial trei săptămâni mai târziu la Paris, pe 14 decembrie, la Palatul Elysée, în prezenţa principalilor protagonişti.

În jurul preşedintelui francez, Jacques Chirac se aflau sârbul Slobodan Miloşevici, bosniacul Alija Izetbegovici şi croatul Franjo Tudjman. După moartea a o sută de mii de oameni, deplasarea altor două milioane şi 43 de luni de război, eforturile depuse de diplomatul american Richard Holbrooke se concretizează.

La 15 ani după aceste acorduri istorice, Bosnia-Herţegovina este însă o ţară paralizată, în mare parte din cauza instituţiilor sale. Pentru nici patru milioane de locuitori, ţara a avut 13 guverne diferite şi nu mai puţin de 150 de miniştri, la diversele nivele ale Puterii.

În realitate, acordurile de la Dayton, care au consfinţit împărţirea Bosniei în două entităţi - Republica Srpska a sârbilor şi federaţia croato-musulmană - nu au lăsat decât puţin loc unor instituţii centrale.

Într-o primă instanţă, după îndelungi negocieri şi presiuni ale comunităţii internaţionale, ţara şi-a unificat forţele militare, vămile şi sistemul fiscal.

Din 2006 încoace, însă, nimic nu s-a mai schimbat, pe de o parte din cauza ambiţiilor musulmanilor şi pe de altă parte a opoziţiei sârbilor. O slăbire a diverselor constrângeri instituţionale, comparate de unii cu o cămaşă de forţă ar putea permite ţării balcanice să evolueze poate spre o stabilitate, care ar fi în interesul tuturor.

Pe