Trăncănitorii de pe la televiziuni – de care vorbea mai deunăzi guvernatorul BNR ş s-au apucat, printre multe alte rele pe care le tot fac, să desfiinţeze acordul cu FMI, îndrăznind să spună că, deşi a angajat fonduri imense, echivalente cu jumătate din bugetul ţării, n-a realizat absolut nimic: nici n-a scos România din criză, nici n-a pregătit-o pentru o eventuală decolare, ba a mai lăsat-o pe cap şi cu o datorie ameţitoare pentru nimic.
Trăncăneli! De fapt, acordul cu FMI reprezintă o reuşită deplină. O reuşită deplină în ceea ce şi-a propus. Căci, vai!, nu şi-a propus cumva nici scoaterea României din criză, nici pregătirea ei pentru vreun decolaj pe calea dezvoltării. Ci punerea la dispoziţia firmelor străine din România a finanţării pe care o pierduseră, în contextul crizei, de la propriile mame din Occident, astfel încât acestea „să se scoată” indiferent ce se întâmpla cu statul român. Acest lucru a fost cu disperare camuflat la vremea semnării acordului sub diferite formule tehnice şi chiar minciuni gogonate. şi numai câţiva trăncănitori, nici aceia prea mulţi pe atunci, au spus răspicat despre ce era de fapt vorba. Doar apoi, în timp, constatând cum stă treaba s-au mai adăugat şi alţii corului de trăncănitori.
Unul dintre trăncănitori – subsemnatul – a subliniat de la început cum stătea treaba. Firmele străine, în frunte cu băncile străine, care au confiscat sistemul bancar din România, aveau, la începutul anului 2009, o fabuloasă datorie pe termen scurt faţă (îndeosebi) de propriile mame din Occident, căci îşi finanţaseră expansiunea financiară în România cu împrumuturi pe termen scurt (adică sub un an) de la acestea. Era vorba de vreo 22-24 miliarde euro! Banii aceştia fuseseră aduşi evident pentru capital de lucru şi speculaţii pe curs şi pe dobânzi, căci investiţii nu se fac din împrumuturi pe termen scurt! Mamele din Occident, afl
