Într-o oră şi jumătate preşedintele Băsescu a făcut ordine: CSM a fost pus pe coji de nucă, legea Educaţiei şi-a găsit un suporter de neînduplecat şi PSD, care a găsit cărarea pierdută spre Cotroceni, a fost mângâiat uşurel pe creştet.

Conclavul feţelor înalte ale justiţiei, CSM, a fost zugrăvit de către preşedinte în tuşe demne de o imagine a răului şi este foarte probabil să mai facă obiectul tirului prezidenţial, până când România va intra, cu emoţii şi suspine, în raiul Schengen. Sistemul a fost atacat cu termeni tari - care aduc aminte de perioadele efervescente ale prezidentului - fiind descris ca depozitar al unui arbitrariu controlat de "Dumnezei" individuali, nepăsători şi dăunători. După salvele care au fost trase, pare-se că mânia lui Băsescu şi-a găsit un cal de bătaie şi sursă adâncă de întreţinere. La ţanc, căci celelalte supărări îşi cam pierduseră din intensitate şi noutate.

Şi dacă Justiţia "neagră" a fost pusă pe făraş prin mişcări ritmice, prin bulibăşeala numită "Legea Educaţiei", Traian Băsescu a dat cu măturica o dată şi bine: o susţine fără tăgadă pe cea a guvernului Boc. Că această lege va face bine cam peste zece ani este deja altă poveste. Previziunea este pe un termen prea îndepărtat ca să se mai ţină minte în actualitatea flămândă de certitudini. Ceea ce contează pentru prezent sunt crescendo-ul şi dozajele din discursul prezidenţial.

Şi pentru că din ingredientele ieşirii primului personaj public al naţiunii nu putea lipsi o picătură de senin, aceasta s-a scurs blând, din vârful degetelor, pe frizura PSD. Care a redescoperit drumul spre Deal, după ce l-a tuns din partid pe Mircea Geoană. Preşedintele a gândit cu viu grai şi bunăvoinţă că, de vreme ce "nimeni n-are monopolul inteligenţei", va sprijini amendamentele credibile ale PSD la bugetul de stat, descoperind că în acest partid convieţuiesc frăţeşte şi stânga şi dr