Se spune că Einstein a fost foarte mâhnit văzând cum este extrapolată teoria lui din fizică în viaţa socială şi cum relativitatea devine relativism. Cum nici normele etice nu mai sunt decât stabile, totul începând să fie considerat în funcţie de interese.
Am putea să vulgarizăm un subiect atât de sensibil spunând că ultimele dezvăluiri despre jocurile din filiala Hunedoara, parcă, a PDL sunt exact asta, semne ale unui relativism moral dus la extrem. Dacă eşti bun pentru partid, indiferent de comportamentul tău, numai voturi să aduci, atunci sigur că totul e permis în numele partidului. Ştiam că e aşa din vremea partidului unic, ai cărui activişti aveau permisiuni nelimitate, numai devotaţi partidului să fie. Dar dacă cineva se mai iluziona că în partidele poreclite, şi la noi, după alţii, democratice lucrurile stau altfel, iată că iluzia s-a spulberat. Oricum, ea abia mai pâlpâia de când cu şansele la şefia partidului ale cuiva cercetat de parchet, sau cu alegerea în fruntea unei filiale a aceluiaşi partid a altcuiva abia scos de la arestul preventiv şi cu dosarul încă nefinalizat, sau cu desemnarea drept cetăţean de onoare al unui municipiu din această ţară a cuiva care e condamnat şi închis.
Nu-ţi vine să crezi că toate acestea se întâmplă în realitate. Nu ţi-ar veni să crezi, mai precis, dacă ai fi căzut acum nu neapărat din Lună, destul şi din Australia sau Noua Zeelandă, ca să nu spun Germania sau Luxemburg. „Până aici să fi ajuns abuzul de relativitate?", te întrebi. Răspunsul este da şi încă e loc de mai rău, nu de mai bine, cum se spune în limbile de lemn ale atâtor partide, de ieri şi de azi, căci oamenii sunt cam aceiaşi, au supt aceleaşi biberoane. Apropo de biberoane, nici sugarilor, porecliţi cu îndârjire la noi, în media, bebeluşi, cu acea neînfrânată pornire spre diminutiv caracteristică mai ales semi-docţilor, nici lor nu le e mai bine,
