Intr-un anticariat, am gasit o teza de doctorat a unui Jeffrey Wallace, de la Universitatea din Oklahoma, cu titlul "Countries with Non-market Economies" (Tari fara economii de piata), din anul 1965. In ea am dat peste un capitol dedicat Romaniei comuniste si Sovromurilor.

Ce m-a impresionat cel mai mult, din analizele economiilor tarilor din blocul sovietic, a fost bogatia de date si statistici din publicatiile "oficiale", care se contraziceau, de la an la an.

Acest om a analizat corect relatiile cu URSS, pornind de la premiza ca rusii nu au avut niciodata un imperiu colonial, ca Anglia sau Franta, desi fiecare tar, dar si Lenin si Stalin, au dorit-o.

Stalin si-a dat seama de importanta subjugarii economice a unei tari, deoarece de economie depinde si independenta acesteia. De aceea, a fortat toate tarile socialiste sa plateasca un imens tribut "mascat".

S-au inventat intreprinderi cu interes majoritar sovietic, care in Romania se numeau "Sovrom", in Polonia "Sovleh" etc. Toate aceste "intreprinderi fratesti" erau menite sa functioneze in cadrul unei organizatii supra-statale, de ajutor economic "reciproc", in care Uniunea Sovietica avea rolul major.

Analizand sovromurile, autorul il citeaza pe Chivu Stoica, care, in 1961, se plangea unor jurnalisti sarbi, de la Tanyoug, de faptul ca din toate incasarile sovromurilor, 50% se platea in mod automat rusilor, in timp ce Romania trebuia sa suporte toate cheltuielile de regie, de cele mai multe ori soldandu-se in deficit.

Insistenta rusilor pentru limitarea economiei romane la pozitia de furnizor de materii prime, fara niciun fel de industrie, asa numita teza a lui Hrusciov, a iritat toate tarile comuniste, provocand greve si sabotaje in Polonia si Cehoslovacia.

In Romania, exista o acceptare tacita din partea lui Gheorghiu-Dej, pana in an