Tallinnul (estonienii pronunta Tailin) in preajma venirii lui Mos Nicolae arata asa cum iti imaginezi un oras din nord iarna. La ora 9 dimineata nu s-a facut bine zi, iar la 4 dupa-amiaza e deja noapte. E zapada curata si frig sanatos. Cele cinci secole de dominatie germana iti fac orasul la fel de familiar ca Sibiul sau ca orice alt oras din Transilvania, dar vecinatatea marii si feriboturile care pleaca regulat spre Finlanda, Suedia, Germania si Norvegia te fixeaza mai bine pe harta. Am locuit la Swisshotel, cel mai dihai hotel din oras, nou si scump, cladire care consta in doua turnuri. (Intr-unul din ele a fost un incendiu taman in timpul Galei EFA; prin urmare, am ratat incendiul.) De la etajul 13, cel mai spectaculos lucru nu e atit privelistea marii si a feriboturilor, cit planarea pescarusilor intre cele 30 de etaje ale hotelului si cele 30 si de etaje ale cladirii de vizavi. Curentul de aer dintre ele e atit de puternic incit aerul devine un soi de tobogan. In oras, pregatirile erau in toi pe mai multe viteze in acelasi timp. La 1 ianuarie, Tallinnul devine Capitala Culturala Europeana 2011, dar si Estonia trece la moneda euro. De la 1 decembrie oricum se daduse drumul si la distractiile de sezon (mai ales ca turistii incepeau sa apara): ornamentatii de Craciun, bradul mare din Orasul Vechi, inconjurat de gherete unde se vindeau caciuli, fulare si manusi, turta dulce, vin fiert si cidru, tinere care ofera pe strada migdale caramelizate, artisti locali producindu-se tot in strada, magazine cu suveniruri, un tarc cu doi pui de reni, pe care turistii (mai ales rusi) ii fotografiau cu miini rebegite de frig. Tallinnul e un oras mic (in jur de 400.000 de locuitori, cam de 10 ori mai putini decit Bucurestiul). Prin urmare, nu poti sa nu observi cit de putine masini trec pe strada, chiar daca un estonian spune ca e din pricina iernii. Totul e mic aici, pina si egou