De ce aţi ales o cale externă de a comunica (presă, blog), când puteaţi prezenta o moţiune la congres?
N-am glumit spunând că mă situez la baza partidului. Eu moţiune nu pot iniţia pentru că nu îmi dă voie statutul. Tin foarte mult la reguli. Dacă va fi însă o moţiune OK, o voi susţine. Dacă nu, nu! Presa e interesată de ce spun. Înainte de a intra în PDL, am colaborat mult cu gazetarii. Asta mă ajută. Se spune că politica e comunicare. Pentru mine, asta nu înseamnă a machia o realitate, ci a defini o atitudine, în acord cu aşteptările cetăţenilor. Cât priveşte blogul, acum are toată lumea. Am lansat un curent.
Dar nu vă duceţi la şedinţe...
M-am dus la toate reuniunile la care am fost invitat, atunci când eram în ţară. Nu pot chiuli de la Parlamentul European şi nici nu mă pot duce neinvitat undeva. Avem reuniuni ale pedeliştilor şi la Bruxelles. Destul de aprinse...
Nu cumva sunteţi nerecunoscător PDL-ului pentru postul pe care îl aveţi la Bruxelles, călduţ şi plin de bani, cum spun unii dintre colegii dvs.?
Reproşul oglindeşte o viziune despre partid la care nu subscriu. Am spus mereu că sunt recunoscător PDL pentru sprijinul acordat, tot atât cât PDL ne-a fost recunoscător Monicăi Macovei, lui T.R.U. şi mie pentru că am tras lista, ca figuri noi, care împrospătau partidul în 2009. Postul nu e călduţ, e mult mai solicitant decât majoritatea înaltelor demnităţi din politica românească. În fine, trebuie spus că deputaţii români sunt plătiţi de către Parlamentul European, începând cu acest mandat, aşa cum sunt plătiţi şi colegii din celelalte 26 de ţări. Între 2007 şi 2009, ei erau discriminaţi, primind salariul de la parlamentul de la Bucureşti.
Nu e uşor să munceşti la Bruxelles şi să faci politică la Bucureşti...
Da, uneori simt că e absurd să lucrez în condiţii decente şi să fiu apreciat la Bruxelles, iar acasă să fiu
