Au existat şi situaţii bizare de exemplu, cea legată de ocuparea celor două locuri rezervate reprezentanţilor parchetelor de pe lângă tribunale. Un loc nu s-a vacantat deoarece membrul CSM reprezentant al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti crede că mandatul său nu se termină în acelaşi moment cu al celorlalţi colegi. La alegerile organizate pentru ocuparea locului vacant, a participat şi un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. CSM i-a invalidat candidatura, susţinând că, dacă alegerile ar fi fost organizate pentru ambele locuri alocate parchetelor de pe lângă tribunale, Bucureştiul nu ar fi putut să aibă în alegerile naţionale decât un singur candidat şi, pe cale de consecinţă, nu ar fi putut avea în CSM decât un singur reprezentant. Acest argument este inutilizabil de îndată ce CSM decide că alegerile pot fi organizate separat, pentru fiecare poziţie în parte.
Aceste decizii au fost atacate în faţa instanţelor de judecată, dar, până în prezent, nu există decât o hotărâre de primă instanţă a Tribunalului Bucureşti, care a decis că un membru CSM nu poate candida pentru un nou mandat şi a invalidat candidatura unui magistrat din partea curţilor de apel. Această hotărâre este supusă căilor de atac, aşadar nu putem vorbi despre o decizie finală a justiţiei pe acest subiect.
Aceste probleme redevin actuale, pentru că în aceste zile Senatul trebuie să se pronunţe asupra validităţii alegerilor şi să numească (sau nu) noul CSM. Opţiunile Senatului sunt limitate: validează alegerile, anulează parţial alegerile sau anulează integral alegerile.
Dacă validează alegerile, Senatul recunoaşte indirect capacitatea CSM de a legifera nerespectarea prevederilor legale în vigoare şi înlocuirea lor cu unele convenabile echivalează cu modificarea legii de către CSM.
Dacă anulează parţial alegerile, Senatul permite constituirea C
