Cel mai vechi oraş din Italia numără trei milioane de locuitori şi o lume pestriţă, care aduce mai mult cu Orientul decît cu Europa

Ca străin, ţi-e aproape imposibil să conduci o maşină în Napoli şi te şochează că pe mai toate balcoanele sînt rufe întinse la uscat

Napoli. Maradona. Pizza. Camorra. Noţiunile pe care le ştie fiecare străin care calcă pentru prima dată în Napoli nu-l edifică deloc suficient despre ce înseamnă localitatea cea mai mare din provincia Campania. Realitatea conţine elemente şocante. Napoli nu e Milano, nu e Roma.

Haos în trafic

Oamenii, trei milioane în total, cu tot cu suburbiile, vorbesc pe stradă şi cîntă toate melodiile care se aud la posturile de radio într-un dialect ce pare o limbă italiană vorbită cu accent arab. Se înghesuie pe străzi înguste, nici una dintre ele exclusiv pietonală, laolaltă cu maşini şi cu scutere. Şi nimeni nu respectă regulile de circulaţie.

De fapt, te întrebi dacă sînt reguli. Singura cale de sortare vizibilă e că atunci cînd doi şoferi se întîlnesc într-o intersecţie, multe dintre ele nesemnalizate, se privesc în ochi şi trece primul acela dintre ei care e mai îndrăzneţ. Efectele sînt două: cum, necum, oamenii se descurcă, se mişcă, însă rar de tot vezi o maşină fără semnele vreunui accident. Cînd unul conduce pe contrasens şi dă nas în nas cu maşina Poliţiei, discuţia e incredibilă! "Întoarce, că n-ai pe unde să treci!". "OK". Şi atît! Şoferul îşi întoarce maşina şi schimbă liniştit direcţia.

Rufe ca în cămine!

Altă imagine uimitoare: centrul vechi din Napoli, mult mai mare decît cel al Bucureştiului, arată precum complexul studenţesc Regie! Toate blocurile sînt mascate de rufele scoase la uscat pe balcoane. Clădirile arată şi ele mai rău decît cele din capitala României. Scorojite, parcă stau să cadă.

Există gunoieri? @N