Cine a pus Romania pe hartile turistice europene. Putini dintre pasionatii muntelui din ziua de astazi stiu ca majoritatea traseelor montane, cabanelor sau refugiilor pentru turisti au fost realizate incepand cu sfarsitul secolului 19. Meritul apartine organizatiilor de voluntari, la inceput din Ardeal si apoi din toata tara, care au muncit atunci pentru ca Romania sa ajunga pe hartile turistice europene. O idee buna supravietuieste oricaror conjuncturi politice. Asa s-a intamplat cu un concept legat de "civilizarea" Carpatilor, care a aparut inca din 1880, odata cu organizatia "Societatea Carpatina Transilvaneana", initiata de avocatul si ziaristul sibian Carl Wolf, despre care am scris numarul trecut ca a fost sufletul construirii hidrocentralei de pe raul Sadu. Asociatia mai era cunoscuta si ca SKV, initialele venind de la denumirea sa in limba germana, majoritatea initiatorilor ei fiind sasi. Cei care au muncit la construirea infrastructurii montane au venit din toate categoriile sociale - profesori, medici, patroni, studenti, muncitori, functionari, cercetatori, ingineri, oraseni si tarani - uniti de pasiunea lor pentru munte. Dar si de o anumita mentalitate. Cel mai bun exemplu vine de la una dintre filialele de elita ale SKV, cea din Brasov, condusa de Iulius Romer. Deviza montaniarzilor brasoveni suna astfel - "traditia nu inseamna pastrarea cenusii si predarea flamurii". Altfel spus, munceste pentru a spori mostenirea de la inaintasi, sa nu lasi copiilor tai tara tot asa cum ai gasit-o, ci fa-o mai frumoasa si mai bogata. Aceasta este interpretarea pe care ne-a dat-o acum seful cabanei Postavaru, Rolf Treutsch, povestindu-ne despre timpuri demult apuse, asa cum stie de la bunicii sai, care au facut parte din SKV, relateaza Romania libera.

Investitii imobiliare de 1 miliard de euro abandonate in inghesuitul Bucuresti. Exodul investitorilor din imo