Monica Ridzi in fata Parlamentului, vorbind despre dosarul Zambaccian si piedicile care sunt puse in calea DNA. Anul 2006, tanar politician reprezentant al revolutiei portocalii, imbracat a la Mona Musca, discurs revolutionar anticoruptie.
2009, alegeri europarlamentare. Mona Ridzi ii cara mapa domnisoarei Eba, in campanie. La scurt timp, Monica Iacob primeste un post ministerial.
Aceeasi DNA, dornica de curatenie, cere in 2010 Parlamentului permisiunea de a umbla in fisierele media stocate in computerul doamnei Ridzi. Omerta PD-L, insa, invoca sentimente umanitare si nu prea ridica mainile pentru voturi pro. Nu trebuia decat ca domnul Toader, liderul de grup, sa indice cu degetul directia de mers, iar turma, sigur, s-ar fi conformat.
Cand voteaza, precum mioarele, alandala legi pentru tara, liderul de grup este tutore peste toti.. Acum insa domnu' Toader ne vorbeste despre marea vina a Opozitiei in cazul Ridzi. Poate aici domnul Toader poate juca la cacealma, dar stim foarte bine ce s-a intamplat in Comisia Juridica, unde membrii PD-L au respins cererea Parchetului.
Penibile daca nu chiar deplsate s-au dovedit motivele invocate de Comisie. O ascund pe Ridzi in spatele statutului de mama. Pe de alta parte, supecta pare si boala subita capatata de fostul ministrul al Tineretului la o zi dupa ce Catalin Predoiu, ministrul Justitiei ceruse in mod expres parlamentului avizul favorail pentru inceperea urmaririi penale fata de Ridzi si Pasat. Nu stiu daca Dan Pasat este tata.
Nu poti avea pretentia ca Parlamentul sa fie de partea justitiei, din moment ce la prezidiu se afla domnisoara Roberta. Dovedita in fata natiunii ca impostoare dar infractiunea este inca neclara pentru domul procuror Iacob, maestrul din dosarul Elodia. Roberta Anastase a tabloidizat atata de mult aceasta functie de presedinte al Camerei Deput
