Productivitatea muncii, care a început să dea semne de revenire de la jumătatea anului, a continuat să crească şi în trimestrul al treilea, în timp ce câştigurile salariale au urmat o tendinţă descendentă.
Situaţia s-a schimbat faţă de anii de boom, când salariile înregistrau creşteri de 20-25% anual, devansând câştigurile de productivitate, iar economiştii avertizau că o astfel de creştere a salariilor este doar "iluzorie", întrucât alimentează presiuni inflaţioniste.
"Productivitatea muncii a înregistrat o revenire la o tendinţă pozitivă, de 1,6% în trimestrul al doilea din 2010 faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut, iar în al treilea trimestru din acest an a ajuns la o creştere de 1,9%", a declarat Vergil Voineagu, preşedintele Insitututului Naţional de Statistică.
El a menţionat că evoluţia productivităţii muncii a fost destul de fluctuantă, de la niveluri pozitive ridicate, cum a fost cel din în trim. III 2008 de 10,7%, la reduceri constante începând cu trimestrul I din 2009 până în trimestrul I din 2010.
Raportul dintre productivitate şi salarii este foarte important, reprezentând o corelaţie fundamentală într-o economie eficientă, competitivă.
Din primul trimestru al anului 2009 productivitatea muncii s-a diminuat continuu, atingând cea mai abruptă scădere în trimestrul trei din 2009, de 6,2%. Productivitatea reală pe oră marchează în principiu aceeaşi evoluţie ca şi productivitatea reală pe persoană ocupată, a mai spus Voineagu.
Populaţia ocupată este singurul indicator ce indică potenţialul uman al forţei de muncă ocupate ce poate fi utilizat la determinarea productivităţii sociale a muncii ca raport între PIB şi populaţia ocupată.
În ceea ce priveşte structura populaţiei ocupate, România se află pe primul loc în Europa în privinţa ponderii persoanelor care lucrează "pe cont propriu" în agricultură, în timp ce
