România joacă din nou pentru medalii la un Campionat European de handbal feminin. Ne-am mai aflat o dată în această ipostază, acum zece ani, când competiţia a fost găzduită chiar de România, dar am pierdut finala mică în faţa Rusiei şi ne-am ales cu locul 4. Acum, putem şi vrem mai mult. Orice medalie ar fi bună pentru o Naţională care la fiecare ediţie a Europenelor a fost printre favorite, dar de fiecare dată a eşuat. Nu şi în 2010. Cel puţin asta sperăm, şi nu este doar un vis. Pentru că avem argumente. Actuala generaţie de handbaliste este una dintre cele mai talentate din istoria acestui sport în România.
Despre Cristina Neagu se vorbeşte la superlativ după fiecare meci, este pe lista scurtă a jucătoarelor din care se va alege cea mai bună handbalistă a anului 2010, şi nu este singura. România are în acest moment una dintre cele mai bune echipe din lume pentru că handbalul este unul dintre puţinele sporturi din ţara noastră în care au investit şi privaţii. Oltchim este finalista Ligii Campionilor din sezonul trecut, cu şanse bune să ajungă în aceeaşi fază şi în actualul sezon, şi dacă acest lucru a fost posibil există o singură explicaţie: milioane de euro. Probabil că doar Gavrilescu, preşedintele campioanei României, ştie cât s-a cheltuit cu exactitate, dar suma este considerabilă.
Fetele de la Vâlcea au salarii de zeci, chiar sute de mii de euro, şi asta le-a determinat să rămână acasă. Plătite aici, la fel de bine ca printre străini, handbalistele au ales Vâlcea. Şi bine au făcut. Au făcut o echipă foarte puternică la Oltchim şi ne-au oferit nouă o naţională tare. De care trebuie să profităm. Şi până acum ne-am descurcat bine. Suntem în grafic, calificaţi deja în semifinale acolo unde se dau şi medaliile şi de unde, cu puţin tupeu, pentru că valoare avem, putem să plecăm acasă medaliaţi. Chiar dacă ar fi o premieră pentru handbalul românesc, l
