Romii vor să-şi dea copiii la şcoală, în ciuda părerii majoritarilor, dar îi împiedică sărăcia şi, de multe ori, atitudinea discriminatorie a profesorilor şi a colegilor, care refuză să-i aibă în clasă. Sursa: VLAD STĂNESCU
"Dacă lua note bune, profesoara zicea: «Vedeţi? A luat note bune chiar dacă e ţigancă»." Aşa îşi aminteşte o mămică romă experienţa copilului ei la şcoală. "Părinţii copiilor neromi refuzau să-şi trimită copiii în clasele unde erau şi elevi romi, cereau să fie mutaţi", descrie o realitate şi un părinte din Craiova.
În şcoli speciale sau acasă
Prin urmare, nu e de mirare că există şcoli speciale în care sunt integraţi copiii romi, chiar dacă aceştia nu suferă de nicio dizabilitate.
"De multe ori se întâmplă acest lucru la recomandarea profesorilor sau chiar la cererea părinţilor, pentru că acolo nu mai sunt discriminaţi de profesori şi mai au colegi romi", a explicat, ieri, Delia Matache, reprezentant al organizaţiei Romani Criss, cu ocazia lansării Raportului Naţional al Proiectului Incluziunii Romilor în Servicii de Dezvoltare Timpurie a Copilului. Potrivit ultimelor date, doar 3% dintre copiii romi sunt incluşi în creşe şi doar o cincime în grădiniţe.
Datele arată din nou că mai mult de jumătate dintre persoanele de etnie romă vor să-şi dea copiii la şcoală, începând chiar cu creşa. Profilul familiilor deschise către educaţie arată o frecven ţă a părinţilor cu un loc de muncă, un nivel mai ridicat de educaţie - de cel puţin opt clase - şi cu un venit mai mare. În plus, copiii au cărţi acasă şi nu sunt vorbitori de romani.
"E copilul meu şi vreau să-l cresc lângă mine. Nu vreau sămi fac griji pentru el. Iar apoi, când merg la centru, încep să mă gândesc: Doamne, ce caută copiii mei la creşă? Nu-i la fel ca atunci când îl am lângă mine", este opinia unui părinte rom din Constanţa
