Blogul te face mai cunoscut, şi anume exact pentru lucrurile pentru care ai dori să fii cunoscut. Totuşi, există şi cazuri în care rişti să-ţi ruinezi imaginea. Iar unul din acestea e al lui Victor Ponta.
Preşedintele PSD a făcut vâlvă cu o însemnare de pe Blogponta.Wordpress.com, datată 12 decembrie, în care îl trimitea la dracu pe Traian Băsescu, pe motiv că „Băsescu-Scaraoţchi" îşi „bagă coada" peste tot.
Însemnarea e o tentativă împiedicată în genul cupletelor de Constantin Tănase. E violentă şi scârţâie din punct de vedere retoric, după o introducere ezitantă în care Ponta îşi ia cu dificultate avânt ca să înceapă tirada. De la un preşedinte de partid, pe deasupra şi avocat, te-ai putea aştepta la mai multe. Dar, pentru un politician român, modul cum dondăne Ponta pe blog nu e o surpriză. De ce ne ocupăm de el atunci?
Majoritatea politicienilor români şchioapătă retoric, dar cei cu oarecari calităţi o fac pentru uzul unui anume electorat. Ion Iliescu şi-a folosit inconfundabila limbă de lemn cu o anumită eficienţă raportat la alegătorii proprii, la fel cum Traian Băsescu, atunci când sare peste cal, o face oarecum în direcţia corectă. În schimb, Ponta exersează stângaci o violenţă de limbaj care îl privează de orice pretenţii de civilizaţie. Iar asta pe internet, acolo unde politicienii ar trebui să caute un gen de electorat cu obraz mai subţire.
Posibil, drăcuielile lui Ponta îi ung pe suflet pe cei pentru care Băsescu e chiar „Dracul". Ponta s-ar putea să culeagă aplauze pentru „curaj" şi „spirit" prin caracuda PSD. Dar asta e mai curând miza unui candidat la preşedinţia acestui partid, decât a unui lider real, care ar trebui să confere urbanitate PSD.
Ieftin şi uşor de folosit cum e, blogul e şi o capcană retorică. Înainte de internet, la exprimarea publică ajungeau doar cei care se dovedeau capabili să scrie gramatical, ortograf
