Strans uniti in jurul Monicai Iacob-Ridzi, deputatii pedelisti i-au pus lui Traian Basescu o eticheta grea.

De caraghios. Du-te baaa, invartindu-te, cu indicatiile tale, hai hai, circulati va rog! Sa-si bage 'mnealui, adica, invataturile undeva, si-anume in fund, si sa lase balta alura de Saint Just, ca nu se pupa.

De-asa vremi se-nvrednicira "urmasii lui Traian", cantati atat de dulce in ode de Elena Udrea in timpurile cand evidenta era numai o parere, iar sperantele romanilor mai scanteiau, faramitate, intr-un ungher al sufletului.

Si iata cum steagul ostirii s-a transformat intr-o pereche de tanga in taman miezul mesajului cu care Traian Basescu si compania castigau alegerile, acum multi ani, nimeni nu mai stie cati, atat de departe sunt clipele cand romanii gaseau in orice procent pierdut de tabara lui Adrian Nastase si Ion Iliescu un mic semn de revolutie. Ce imbecili!

Suferinta, insa, este caracteristica vulgului, care n-are nicio legatura cu ostirea parlamentara. Ce-i pasa natangului din strana legislativa de picurii de sange din simtirea fraierilor?

Au inghitit nasterea reformelor structurale promovate de Emil Boc printre ineptii care in anumite momente aproape ca le-au anulat efectul, au trecut cu vederea faptul ca apelul la solidaritate pe timp de criza a avut efect numai pentru catei, s-au limitat la existenta carteziana, incercand sa le tina de cald, au ignorat furtul gros, de care s-ar rusina si mainile lungi din tipul guvernarii pesediste, si se amageau, bietii, cu un pansament aproape smuls de pe genunchi, care insa tinea loc de tinctura de arnica: lupta impotriva coruptiei.

Da, da, oricat de haios suna, ramasese o farama de templu in care se refugiau de cate ori simteau ca degringolada se prelungeste, se lateste, se invineteste.

Pe langa votul deputatilor in privinta c