Sîntem în luna decembrie. Sezonul de vînătoare este în toi în magazinele de pe tot cuprinsul Americii. La televizor, reclamele la bunuri de consum îşi intensifică bombardamentele. Credit card-urile lăsate să “răsufle” peste vara (cine şi-a permis) alunecă din portofele asemenea revolverelor în tecile asasinilor profesionişti. Stau gata să tragă cu dolari (plus dobînzi) în tot ce mişcă pe rafturile proaspăt împodobite cu semne de ofertă: 25% OFF, 45% OFF sau chiar 75% OFF. Of, of, ce de răbdare îţi trebuie să aştepţi clipa potrivită: clipa cînd jucăriile, sau pantofii, sau bluzele acelea superbe scad la preţul ideal. Atunci mîini agile apucă, trag de pe raft sau de pe umeraş şi trîntesc pe tejgheaua unde maşinile de încasat ciripesc neîntrerupt. Doua mişcări din mîinile dibace ale vînzătoarei şi lucrul mult-dorit este împachetat şi băgat într-o pungă mai mare sau mai mică, cu firma magazinului: Kohl’s, J.C. Penney, Macy’s, T.J.Maxx, Eddie Bauer şi multe multe altele. Toate aceste denumiri saltă vesele pe sacoşe şi pungi mari de hîrtie cărate de oameni grabiţi care roiesc prin mall-uri. Vesele? Poate, nu chiar aşa de vesele. Lumea este la vînătoare de oferte şi în aer se simte un fel de încrîncenare. Chiar teama: fie că nu vei mai găsi, fie că nu vei găsi la preţul pe care l-ai văzut ieri pentru că, trebuie adăugat, unele oferte sînt la fel de efemere ca un balon de săpun: doar o zi (sau doar cîteva ore). Dar mai sînt şi alte opţiuni.
Anul trecut din cauza crizei au fost la mare căutare pe tot cuprinsul Americii magazinele “de mîna a doua” aşa-numitele “thrift stores”. Un simbol al filantropiei, fiind întotdeauna în proprietatea unor asociaţii de binefacere sau a unor biserici, aceste magazine sînt totuşi o afacere pentru cei care le iau cum s-ar spune, în arendă. Înăuntru sînt etalate haine purtate, bibelouri uzate, obiecte de uz casnic folosite, mobilier, c
