- Editorial - nr. 693 / 16 Decembrie, 2010 Mai anii trecuti, am vizitat, impreuna cu un sas plecat din Romania si naturalizat in Austria o zona foarte frumoasa din apropierea orasului Innsbruck, cunoscut in lume pentru sporturile de iarna. Era ceva de vis, ca de altfel intreaga tara, si nu puteam intelege cum oamenii locului au putut adauga frumusetilor naturale atatea minunatii iesite din mana si imaginatia lor. O completare atat de fericita a peisajului cu sosele impecabile, case cu bun gust, amenajari publice ca la carte, terenuri agricole gospodarite gradinareste, la care, daca adaugam cultul pentru liniste si curatenie, avem imaginea raiului pe pamant. Discutand despre cum arata Romania in comparatie cu Austria, cunoscatorul ambelor spatii geografice imi spunea: "Austria a fost si ea distrusa de razboi. A scapat de sub ocupatia sovietica abia in 1952, perioada pana la care nu s-a facut cine stie ce. Reconstructia a inceput doar din acel moment, mai mult prin propriile forte ale natiunii, cand Guvernul de atunci a elaborat un vast program de modernizare, chemandu-i pe austrieci sa-l urmeze si sa puna serios umarul. Austriecii n-au mai despicat firul in patru pentru a vedea ce-i inauntrul lui, asa cum obisnuiesc sa faca romanii, ci au trecut serios la treaba, infaptuind ceea ce guvernul a propus, si iata-i unde au ajuns! Desigur, austriecii beneficiaza de traditia proprie si de spiritul nemtesc, iar increderea traditionala a populatiei in conducatorii ei inseamna un mare avantaj. Dar daca plecam de la stramosii romani si ajungem la francezi, italieni si spanioli, nici spiritul latin nu este de ignorat. Si unii si altii au facut enorm pentru civilizatia intregii lumi. Romanii au plecat in 1989 pe drumul democratiei, in conditii mult mai avantajoase. Ei aveau in spate o dezvoltare serioasa, dar se vede ca batutul pasului pe loc a fost preferat actiunilor serioase.