Bancherii îşi permit să ajusteze lent dobânzile la creditele noi pentru că cererea din partea clienţilor nu este foarte dependentă de preţ, în condiţiile în care nici nu există alternative de finanţare de la alte tipuri de instituţii financiare, arată un studiu publicat de BNR.
Transmiterea dificilă a semnalelor de politică monetară a fost remarcată frecvent în ultimul timp inclusiv de guvernatorul Mugur Isărescu, care i-a criticat în mai multe rânduri pe bancheri că ţin dobânzile ridicate, deşi dobânda-cheie a BNR se află încă din vară la un minim istoric, de 6,25% pe an.
"Procesul de ajustare a ratelor dobânzilor la creditele şi depozitele clienţilor sectorului bancar românesc se derulează lent (...). Utilizarea ratelor fixe de dobândă sau indexarea ratei variabile de dobândă în funcţie de o rată de dobândă de referinţă internă a instituţiei de credit este, de exemplu, de natură să imprime o anumită rigiditate. Un alt factor determinant îl reprezintă poziţia dominantă a sectorului bancar în cadrul sistemului financiar şi absenţa ori accesibilitatea limitată a variantelor de finanţare", potrivit Caietului de Studii nr. 28, semnat de Răzvan Radu şi publicat pe site-ul Băncii Naţionale.
Astfel, analistul BNR notează că absenţa sau accesibilitatea limitată a variantelor de finanţare sau de plasament în sfera instituţiilor non-bancare conduc la o reducere a elasticităţii cererii de credite sau a ofertei de depozite din partea clienţilor.
"În acelaşi timp, este posibil ca fenomenul de substituţie a creditului în lei cu cel în valută, alimentat de accesul facil la finanţarea externă, să se fi repercutat asupra mecanismului de transmisie a ratelor dobânzilor", potrivit studiului, care a analizat corelaţia dintre dobânzile de pe piaţa interbancară şi ratele de dobândă utilizate de bănci în relaţia cu clientela între mai 2003 şi decembrie 2009.
