- Diverse - nr. 693 / 16 Decembrie, 2010 De multe ori se spune ca ceea ce nu te omoara te intareste. Asa este, cu siguranta. Pot sa va spun acest lucru acum, pentru ca am trecut prin multe intamplari care au lasat urme adanci in sufletul meu. Dintre toate aceste intamplari, am s-o aleg pe cea din care am invatat, in primul rand, sa nu judec oamenii de la prima intalnire, sa am rabdare si sa-i cunosc pe indelete si-abia apoi sa-mi pot permite sa fac observatii despre ei. Si asta numai daca este cazul, caci n-am fost facuti pe lumea asta ca sa ne dam cu presupusul despre una sau alta dintre faptele apropiatilor nostri si nici sa-i judecam pe cei pe care ii cunoastem dupa canoane pe care le-au inventat altii, in cine stie ce alte imprejurari. In desele sale peregrinari prin redactia AMBASADOR, prof. VASILE T. SUCIU mi-a relatat, parte adevar, parte fictiune, marea disputa care a despartit doi mari scriitori mureseni. O cearta intre un traditionalist si un modernist. "Stii cine i-a impacat?, zise interesat. ROMULUS GUGA, draga! L-am cunoscut bine… Acest iubitor patimas de oameni si cuvant avea intr-insul ceva dintr-un ganditor socratic. Ironia sa, pedagogia sa, dragostea pentru discutiile, in redactie, in strada, in parc, il apropiau de figura exemplara a inteleptului. In afara mea, l-au cunoscut Cornel Moraru si Nicolae Baciut… Citeste-i cartile si vei vedea ca a fost un scriitor nemaipomenit." Si astfel indemnat, i-am citit cartile marelui GUGA: "Nebunul si floarea", "Viata postmortem", "Sarbatori fericite", "Adio Arizona", "Paradisul pentru o mie de ani", "Barci parasite", "Totem" si piesele de teatru: "Speranta nu moare in zori", "Noaptea cabotinilor", "Evul mediu intamplator", "Amurgul burghez". Din varii motive si din amanari pe care acum le regret, i-am citit opera doar in ultimii ani. In cartea "Romulus Guga BARCI IN AMURG" scrisa de Nicolae Baciut si Mariana Cr