Cine i-o fi plasat-o lui Băsescu pe Alexandrina Gătej, care a semnat în 1989 un angajament la Securitate? Cine l-o fi pus pe Geoană să reia pe blogul lui personal justificările vizitei la Vîntu? Cum or fi făcut ruşii cei mari şi răi să rupă Alianţa pentru Integrare Europeană de la Chişinău? De ce s-o fi dus Ponta fără Antonescu la Cotroceni şi e adevărat că are o înţelegere secretă cu Oprea şi Udrea? Cum de au picat de fazani generalul de brigadă Ion Marian, locţiitorul şefului Direcţiei Management Resurse Umane din Ministerul Apărării Naţionale, precum şi generalul maior Mihai Chiriţă, şeful Direcţiei Doctrină şi Instrucţie (ce titluri, frate!), şi nu e arestarea lor pentru mită semnul clar al unei conspiraţii menite să discrediteze Armata noastră, altfel pe locul întâi în topul încrederii populaţiei, de când o altă conspiraţie a discreditat Biserica, făcând-o să piardă procese? Ce l-a făcut pe Iliescu să semneze decretul de graţiere a soţilor Ceauşescu?

Cu vreo doi ani în urmă, am citit într-o revistă de psihologie socială un articol bazat pe comentariile (zeci de mii) de pe forumurile unor site-uri şi televiziuni de ştiri arabe. Tema era atacul din 11 septembrie şi ce a urmat după. În cvasiunanimitatea lor, aceste comentarii spontane şi anonime considerau că atacul a fost plănuit chiar de americani (variaţiune: şi/sau de Mossad) pentru a justifica atacul contra Irakului şi proiectul de subjugare a lumii întregi în general de către imperialiştii americani. Dacă ignorai subiectul şi te uitai doar la detalii şi justificări, nu puteai să nu fii şocat de asemănarea cu discuţiile despre Revoluţia română, răpirea jurnaliştilor din Irak şi cu celelalte subiecte de acest gen. Structura de discurs şi justificare era identică şi suna cam aşa. Propoziţia 1. Victima (care se întâmplă să fie duşmanul nostru) este chiar agresorul. 2. Agresiunea (actul în sine) nu este