Valorile creştine şi politica Emil Constantinescu Mulţumesc pentru invitaţia de a vorbi la Micul Dejun cu Rugăciune organizat de Grupul Ecumenic din Parlamentul României în colaborare cu Mişcarea Creştină Europeană. Tema pe care mi-aţi propus-o pentru discursul principal, „Valori creştine în politică", este generoasă. Am constatat însă din participările mele anterioare la astfel de evenimente, organizate de Congresul SUA, Parlamentul german sau alte foruri europene, că multe din discursurile prezentate cu acest prilej, inclusiv ale mele, se refereau cu precădere la o lume ideală, de parcă 2000 de ani de la naşterea Mântuitorului nu ar fi fost zguduiţi de războaie şi crime abominabile, unele dintre ele chiar în numele credinţei în Dumnezeu şi de parcă nu am trăi într-un prezent măcinat şi el de minciună, hoţie, violenţă şi ură. Îndrăznesc să cred că la aceste reuniuni, mai important decât să ne simţim bine împreună - ceea ce nu e puţin lucru -, ar fi să ne pregătim să lucrăm împreună pentru binele lumii în care trăim. Ce e de făcut? Ce ar trebui să facă noii Cezari ai lumii globalizate, dregătorii bisericilor atotputernice şi urmaşii celor săraci şi umili care, cu două milenii în urmă, au zdruncinat prin sacrificiu, în numele credinţei, temeliile vechilor imperii? Fără să am pretenţia că voi găsi un răspuns, voi încerca să prezint mărturia mea personală şi două viziuni venind din două direcţii diferite: cea a unui teolog francez autodidact, care a trăit cea mai mare parte a vieţii în comuna natală şi cea a unui şef de stat, preşedinta Irlandei în anii 1997-2001. Confesiunea mea începe cu amintirea unei întâmplări din ultima dezbatere televizată a alegerilor prezidenţiale din anul 1996. Atunci l-am întrebat pe preşedintele în funcţie, Ion Iliescu, dacă crede în Dumnezeu. Departe de a fi o manevră electorală pentru obţinerea de voturi, cum a fost uneori interpretată, ri