Acum 21 de ani, o mana de oameni frumosi au iesit in strada pentru libertate. Stiau sau nu, in acele momente ei erau deja liberi, asa cum divinitatea lui Pascal ii spune omului: "Nu m-ai cauta, daca nu m-ai fi gasit deja!".
Dupa 21 de ani suntem neliberi. Nu altfel se explica reactia anemica, vecina cu acceptarea blazata, cu care raspundem cand auzim pe cate-un pretins salvator al natiunii, ratoindu-se acuzator la cei care au vazut altfel evenimentele de atunci, spunandu-le ca n-au vazut bine si ca-s lipsiti de patriotism daca au si inteles ceea ce au vazut. Nu altfel se explica reactia anemica cu care raspundem cand actualii pretinsi salvatori ai natiunii ne spun cat de bine gandesc ei in locul nostru.
Ar mai exista o sansa sa ne amintim macar fugitiv de libertatea de atunci, daca cel putin sapte zile, intre 16 si 22 decembrie, am reusi sa oprim invazia creaturilor grotesti rasarite ca ciupercile in anii de tranzitie. Sa le obligam sa se retraga in barloguri unde sa taca malc si sa-si inghita singure veninul!
Sa nu-l mai auzim pe Behemoth cum suiera amenintator, tinand lectii de patriotism si democratie, tocmai el a stat nepasator in fata Iordanul de sange din decembrie, pe care el insusi l-a starnit pentru a se putea cocota la putere! Numele lui este plural, fiind un monstru amorf compus din mai multi pradatori vorace si fara scrupule, care n-au intinat idealurile socialismului, dar au acaparat putere politica si economica si au impus regulile noului capitalism dambovitean.
Emblema lui este saracia asa zis cinstita, care inseamna stagnarea Romaniei in zona gri a comunismului cu fata umana. Daca justitia nu vrea sau nu poate sa-si faca datoria in privinta crimelor din Decembrie 1989, din iunie 1990 si nici a coruptiei generalizate care se practica de atunci incoace, macar sa taca Behemoth!
Vedem cu propriii
