”La Bruxelles nu pot să mă duc să le zic ”Știți, doamna Ridzi era bolnavă. Are o problemă cu copilul care…” Sunt lucruri care vi le pot spune dumneavoastră sau la doi parlamentari, dar în niciun caz nu sunt o justificare pentru Bruxelles. De aceea vă spuneam că decizia politică trebuie să se ridice deasupra sentimentalismului”, a declarat Traian Băsescu pentru Hotnews. Și tot la Hotnews, președintele a mai spus: ”Dacă se va bloca accesul României justificat de modul cum funcționează justiția, probabil nimeni nu va mai putea susține accesul României în Schengen până când MCV-ul nu va fi ridicat, deci până când nu vom avea o justiție performantă”.

Ceea ce declară Traian Băsescu este pregătirea comunicării unui eșec: amânarea acceptării României în spațiul Schengen, unul dintre obiectivele (și promisiunile) principale ale programului cu care a candidat la preșidenție și ale programului de guvernare al PDL (asta pentru cine își mai amintește un astfel de amănunt).

Practic, s-ar muta astfel responsabilitatea (cel puțin la nivel de mental colectiv) din ograda executivului în cele ale justiției și ale Parlamentului. La fel cum însă, celor de la Bruxelles nu le poate spune că Ridzi e bolnavă și că are probleme cu copilul, nici el (și nici Boc), nu poate veni în fața alegătorilor și să spună că Ridzi ar fi motivul pentru care România ar rata integrarea în Spațiul Schengen. Adică poate spune asta, dar nu știu câți vor înghiți și accepta o asemenea gălușcă.

Ridzi e un caz de corupție și de lipsă de responzabilizare a politicienilor români, dar problema Schengen este, în primul rând, o problemă care ține de diplomație și de acțiunile Guvernului (în special de atribuțiile ”Internelor”). Băsescu, Boc, Paleologu jr., Baconschi, Blaga și Igaș sunt principalele personaje cu responsabilități exprese în domeniul Schengen, iar permutarea lor pe umerii altora reprezin