"Oricum, noi le vorbim frumos, nu putem să-i gonim pentru că şi noi locuim tot în cartier", este declaraţia unui director de şcoală din Chercea, referitoare la prezenţa la gardul unităţii a şmecherilor de cartier. Interesant! Ce se deduce din vorbele directorului respectiv? Teama, evident.

Pentru această atitudine am o singură sugestie: demisia. Păi, cum vine treaba asta: când este vorba despre avantajele funcţiei de director, incluzând aici şi remuneraţia lunară, aceeaşi persoană n-are nicio jenă în a încasa salariul întreg, dar când aceeaşi funcţie presupune şi oareşce disconfort, se găsesc scuze. Din punctul meu de vedere, a fi manager de şcoală nu-i o treabă deloc simplă. În acest context, asigurarea unui climat de siguranţă pentru elevi atât în incintă cât şi în imediata apropiere a unităţii şcolare mi se pare la fel de importantă ca nivelul calitativ al procesului de educaţie din respectiva şcoală. Mi se pare de-a dreptul stupid să stai cu uşile ferecate în timpul orelor, dar când copilul iese din curtea şcolii, chiar de la poartă, să fie luat în primire de găştile de cartier. La fel de stupidă mi se pare afirmaţia conform căreia elevii sunt săraci, drept pentru care conducerile şcolilor n-au găsit bani pentru gardian. Să înţeleg că nu mai există fondul şcolii sau fondul clasei? Probabil! Totuşi, multe alte unităţi şcolare s-au preocupat la nivel de conducere şi au înfiinţat asociaţii de părinţi, în care au intrat şi dascălii, o sursă de finanţare posibilă fiind 2% din impozitul datorat statului, care poate fi direcţionat de orice persoană, fără mari eforturi, în contul unui ONG. Mai trebuie subliniat şi faptul că în multe situaţii gardienii s-au dovedit total ineficienţi în prevenirea sau aplanarea actelor de violenţă fizică sau verbală din incinta sau din jurul şcolilor. În acest context, tot poliţia dar mai ales jandarmeria are "trecere" în faţa găştil