După doi ani de când se discută despre necesitatea modificării Codului muncii, avem, în sfârșit, un proiect scris negru pe alb. Șansele de adoptare rapidă a acestuia sunt minime, într-un circ în care patronatele și sindicatele au ajuns de aceeași parte a baricadei și cer mai mult timp de gândire.
«Prevederile din proiectul Codului muncii provin în exclusivitate de la Consiliul Investitorilor Străini (CIS), o structură care nu are ce să caute în România. Într-o ţară a UE, nu are ce să caute un asemenea consiliu», spunea, în prima săptămână din decembrie, Dan Matei Agathon, din postura de vicepreședinte al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România.
Faptul că proiectul de modificare se ghidează după propunerile CIS și ale Camerei de Comerț Româno-Americane (AmCham) nu a reprezentat un secret, ministrul muncii, Ioan Botiș, admițând în repetate rânduri influența AmCham și a CIS asupra actului normativ. La fel cum a declarat că, în perioada următoare, la proiectul de modificare va lucra o comisie constituită din experți din partea sindicatelor, a patronatelor și a Ministerului Muncii.
Doar că, așa cum spunea același Dan Matei Agathon, nicio confederaţie patronală şi nicio confederaţie sindicală nu dorește modificarea Codului muncii şi nu sunt de acord cu niciun cod de dialog social, pentru că asta ar însemna modificarea Codului muncii. Ba, mai mult, că atât pentru patronate, cât și pentru sindicate, prioritare sunt șase legi (a contractului colectiv de muncă, a Consiliului Economic și Social (CES), a conflictelor de muncă, a sindicatelor, a patronatelor şi a negocierii contractelor colective de muncă) și abia „după ce vom stabili cele şase legi, am putea discuta şi de o modificare a Codului muncii. Nu am discutat şi nu vom discuta altă modificare făcută de altcineva în afară de sindicate şi patronate.“
Mai împăciuitor, Bogdan Hossu, președ
