18 iunie.Multe opţiuni, grea alegere. Mai puţine opţiuni, mai mult timp liber. Astăzi m-am revăzut cu Angie în Plaza Espanya din Barcelona. „Rucsacul ăsta e tot bagajul tău?“ „Păi... da. În drum spre aeroport m-am gîndit că nu am nevoie totuşi de toată valiza de 40 de kilograme pe care o tot pregăteam şi îndesam de două săptămîni încoace. Aşa că fardurile le-am lăsat în portbagaj.“
25 iunie.E mai grav să crezi în Contele Dracula sau în vampiri vegetarieni? Barcelona e un oraş plin de turişti din toată lumea. Şi mare e grădina Barcelonei! „Wow, eşti din România!?! E adevărată povestea cu Dracula?“ „Hmmm... bineînţeles! Au fost dintotdeauna şi încă mai există vampiri la noi. Adică, şi eu am sînge de vampir. Pentru turişti acum, se promovează doar poveştile despre strămoşii noştri... ştii tu, care nu puteau ieşi în lumina soarelui, care nu puteau mînca usturoi, care omorau oameni... Dacă ar fi să vorbească despre zilele noastre, cine crezi că ar fi interesat să ştie că eu mă duc la alimentară să iau sînge? Şi nu e nimic palpitant că, de fapt, putem mînca orice. Eu, spre exemplu, sînt vegetariană! Chiar am o grădină acasă şi cresc mai ales varză.“
30 iunie.E mai grav să crezi că în România sînt şi vampiri, sau că sînt doar hoţi? Prima încercare. O benzinărie la 10 km de Barcelona. Am găsit o maşină, culmea, cu şofer cu tot, care ar fi trebuit să ne ducă la cîţiva kilometri de Valencia. Dar abia ce am făcut prezentările, că după 10 minute José intră într-o miniparcare pentru urgenţe şi ne spune că el merge pe următoarea ieşire de pe autostradă. Hm, bizar! Dar ce să facem... coborîm şi o luăm la picior pe lîngă parapet, spre următoarea benzinărie. La vreo alte 10 minute de mers, vedem o maşină staţionată pe banda de siguranţă. Bineînţeles, primul gînd a fost speranţa că ne aşteaptă pe noi. Al doilea, că, dacă era pentru noi, ar fi oprit totuşi la cîţiva met
