Foto: Victor Stroe / Jurnalul Naţional Cam pe la vremea asta, în urmă cu doi ani, reconstituiam la Castelul Pelişor un meniu de Crăciun al familiei regale a României. Recompuneam atunci, cu ajutorul a doi străluciţi bucătari, Ştefan şi Dragoş Bercea – tată şi fiu – un meniu care ar fi putut marca sărbătoarea creştină în oricare dintre Crăciunurile primelor trei decenii, pentru că, studiind documentele vremii, am constatat că, doar cu mici diferenţe, aceste meniuri se repetau.
Fiecare familie are propriile-i ritualuri de Crăciun, sunt gesturi repetate care, de la an la an, capătă valoare de simbol. Protocolul Casei Regale a României a fost stabilit de Carol I în 1866. La meniu „s-a mai umblat” puţin, o dată cu intrarea în familie a Principesei (ulterior, Regina) Maria, soţia Prinţului moştenitor Ferdinand I. Erau preferate consomeul Célestine – o supă dublu concentrată, având în ea clătite tăiate julien – şi supa Ox-tail – preparată din coadă de vită. Nelipsit era platoul de carne rece – purcel de lapte, curcan, jambon, friptură de vită, carne presată, pateuri de iepure şi căprioară, limbă de vită, galantină de curcă şi de pui, precum şi diferite preparate din vânat, în special din căprioară, iepure şi mistreţ –, servit împreună cu sosuri Moutard – de muştar – şi Cumberland – de fructe de pădure. Meniul mai cuprindea salate, spanac à la crême şi, obligatoriu, plum-pudding – celebra budincă nelipsită de la Crăciunurile englezeşti.
Cu câteva ore înainte de masa festivă, tinerii care participaseră la evenimentele din Ajunul Crăciunului – ţinând cont şi de faptul că încă era post – au prânzit cu pilaf cu spanac, sărmăluţe de post, ghiveci călugăresc, chifteluţe de cartofi şi jeleu de mandarine. Dejunul de la data de 25 decembrie era şi el fix. Se servea somn à la Mirabeau, Curcă Talleyrand, conopidă gratinată, salată, iar la dese
