Se dezmorţesc oasele anchilozate din cele mai conservatoare instituţii culturale. Se şterg de praf zone ale artei scenice rămase cu suta de ani în urma propriei existenţe. Opera bucureşteană încearcă să-şi depăşească clasicismul academic şi să recupereze modernitatea în dans. După Gigi Căciuleanu, care a creat Simfonia fantastică în urmă cu cîţiva ani, un alt coregraf român, Edward Clug a fost invitat să (re)creeze un balet coupé cu două dintre lucrările sale cele mai apreciate, Tango şi Radio and Juliet. Poate că e greu de crezut, dar duminică seară la Operă am auzit Astor Piazzola, Goran Bregovic şi Radiohead.

Edward Clug este un coregraf necunoscut la noi, director al Teatrului Naţional din Maribor (Slovenia), la care lucrează din 1991, imediat după ce a absolvit Liceul de artă din Cluj (astăzi Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică “Octavian Stroia”). Spectacolele sale sînt din zona teatrului-dans, cu influenţe vizibile din Pina Bausch. Tango este primul său spectacol de autor realizat în 1998 şi multipremiat, iar Radio and Juliet este lucrarea cu care a atras atenţia lumii artistice internaţionale, în 2005.

Tango repune dansul argentinian în mediul lui natural: pe străzile oraşului. Tango Blind, Tango Timid şi Tango Fatal redau faţete ale relaţiilor umane, în special cele de cuplu. Poveşti de dragoste casnice, erotice, violente, trădări, flirturi, despărţiri se succed în tumultul urban. Dramele oraşului se developează în paşi de tango. Sînt mişcări recognoscibile ale celebrului dans, dar contextul e altul decît cel cunoscut. Tangoul se dansează în doi, dar şi în grup, singur, frînt. Decorul e realizat din reflecţia luminii pe un grilaj, o închisoare în care omul devine deţinut urban, prizonier al metropolei şi al cotidianului.

Cu Radio and Juliet, alienarea urbană continuă, dar discursul coregrafic se schimbă. Fan Radiohead, Edward Clug decon