Ioan Stanomir, Mihail Neamţu, Armand Goşu şi Grigore Cartianu au răspuns ieri unei dileme a istoriei contemporane: decembrie 1989 a însemnat revoluţie sau restauraţie? La aproape 21 de ani de la Revoluţie, implicarea sovietică în evenimentele din decembrie 1989 rămâne sub semnul întrebării pentru istorici.

Un fost deținut politic spune că Tokes Laszlo a fost instrumentul puterilor internaționale, la revoluția din 1989

La 21 de ani de la căderea comunismului, Tőkés László așteaptă încă legitimația de revoluționar

Revoluţia din decembrie 1989 încă ridică întrebări vitale pentru cei care vor să stabilească verdictul unor evenimente care au marcat istoria României până în prezent. Multe dintre misterele acelei perioade au rămas într-un con de umbră, iar cei care au cercetat trecutul învăluit în ceaţă al căderii comunismului susţin versiuni diferite în analizele despre Revoluţie.

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat ieri o amplă dezbatere care şi-a propus să reconstruiască momentele tensionate de la sfârşitul anului 1989. Discuţia moderată de Ioan Stanomir, preşedinte executiv al IICCMER, a subliniat versiuni contradictorii cu privire la aceste evenimente.

Reformatorul Mihail Gorbaciov

Sovietologul Armand Goşu şi directorul ştiinţific al IICCMER, Mihail Neamţu, au dezvoltat teza reformării URSS, sub administraţia lui Mihail Gorbaciov. Potrivit acestora, tendinţa de „democratizare şi deformare a socialismului", pe care liderul rus a încercat să o impună, a contribuit în cea mai mare măsură la succesul Revoluţiei române.

„Gorbaciov este cel care a asigurat deschiderea blocului estic şi cel care a propus schema socialismului cu faţă umană. Din anul 1987, conceptul de «democraţie» a devenit esenţial în evoluţia reformelor din URSS, iar aces