Da, ştiu, am mai spus-o de cîteva ori chiar aici, în Dilema, şi m-am enervat cu fiecare ocazie, dar de data aceasta a pus stăpînire pe mine un sentiment profund diferit: am tot mai mult impresia că s-a schimbat ceva în Constituţia României şi, peste noapte, ni s-a pus în dosare, nouă, tuturor (sau, mă rog, nouă „celor mulţi“), ştampila SUSPECT. Suspect de a fi român în propria ţară, adică un hoţ virtual, un puturos şmecher care umblă cu cioara vopsită. Drept care statul a luat hotărîrea de a pretinde oriunde şi tot timpul, de la acest cetăţean vicios, probe irefutabile ale eventualei sale onestităţi: pretinzi că eşti corect, dovedeşte! Este ceea ce mi se întîmplă în ultima vreme săptămînă de săptămînă.
– Lipsesc documentele care atestă informaţiile din CV şi care trebuie semnate şi ştampilate apoi conform cu originalul – mă informează responsabila programelor universitare de la facultatea noastră. Da, ştiu părerea dumneavoastră, că am citit în Dilema, aveţi dreptate – se scuză sărmana imediat –, dar aşa ne cere finanţatorul...
– Adică ce trebuie să fac? întreb eu, prins în flagrant.
– Să aduceţi piesele justificative...
– Justificative că ce? mă holbez eu la ea.
– Că ceea ce aţi trecut în CV este adevărat...
– Dar am semnat pe proprie răspundere pagină cu pagină, ca la tribunal, nu-i suficient?
– Nu, îmi pare rău... Sînt deja imunizat în mare măsură, aşa că mă supun, încep să fac fotocopii după cărţi, articole şi ce mai găsesc pe acasă, semnez fiecare pagină, pun ştampilă la rectorat, mă rog, mă justific. Dar acesta este doar începutul, peste cîteva zile urmează alt dosar...
– Lipsesc documente care să ateste experienţa relevantă în domeniul programelor doctorale şi de cercetare, managementul proiectelor şi managementul educaţional – îmi transmite aceeaşi doamnă o scrisoare de la „finaţator“.
Piese justificat
