Intenţiile guvernului Boc, de la a cărui instalare se împlinesc în curând doi ani, sunt, teoretic şi declarativ, bune.

Întrebarea este de ce totul merge atât de prost, adică la doi ani de la declanşarea crizei nu este limpede dacă 2011 va readuce economia pe creştere, nu este clar dacă s-au făcut destule tăieri de cheltuieli, nu este clar dacă veniturile prognozate în 2011 vor fi atinse şi nu vor mai fi necesare alte majorări de taxe.

Tot mai mulţi au impresia că, în pofida declaraţiilor de restructurare ale statului, reforma nu este decât o butaforie de pus în televizor timp în care cine trebuie trăieşte pe banii statului sau chiar se îmbogăţeşte din contracte publice. Din contractele cu statul, din salariile de la stat de nivel de multinaţionale despre care toate lumea tace mâlc. Există bani. Cheltuielile bugetare pentru 2011 - salarii, pensii, bunuri şi servicii, investiţii - sunt în total 47 mld. euro, adică 200 mld. lei sau 37% din PIB. Pe salariile bugetarilor merg 10 miliarde de euro, pe pensii încă 10 miliarde de euro. Încă 6 miliarde de euro costă ajutoarele sociale, iar 2 miliarde de euro sunt cheltuielile cu dobânzile, astfel încât pentru cheltuielile de bunuri şi servicii şi investiţii statul are la dispoziţie circa 15 miliarde de euro, dintre care 7 miliarde de euro pentru bunuri şi servicii şi 8 miliarde de euro pentru investiţii.

Problema este că nici la salarii, nici la numărul de bugetari nu se risipesc banii statului în aceeaşi măsură ca la contractele cu statul ale firmelor controlate direct sau prin interpuşi de înalţii funcţionari.

Are şeful unei instituţii de stat o podgorie? Atunci sigur instituţia de stat va cumpăra vin de la el, pentru că, nu-i aşa, este cel mai bun. Are un prefect sau vărul lui o firmă de scaune sau una de reactivi pentru spitale? Atunci sigur va avea desfacere la de trei ori preţul pieţei.

Aşa