Dacă vreunul din deputaţii aceia cenuşii, cărora li se vede, totdeauna, ceafa şi, niciodată, nu li se aude gura, ar fi pus să facă un rezumat al activităţii parlamentare pe înţelesul alegătorului, nu cred că ar izbuti. Cum să explice electoratului că sunt depuse, în acelaşi timp, două moţiuni de cenzură la Legea salarizării plus varianta ei, că, uneori, sunt două Birouri Permanente, al lui Năstase şi al lui Anastase, că Legea Educaţiei este contestată la Curtea Constituţională a doua oară, că două zile Opoziţia e în grevă şi două zile nu, că preşedinta Camerei numără din doi în doi, că, după 10 luni de tergiversări, Ridzi scapă de percheziţie, că, trăgând linie la final de distracţie, bilanţul muncii este pozitiv? ! Şi, dacă alegătorul dovedindu-se curios ar pune întrebarea "De ce?", deputatul, care ar fi bâiguit ceva înainte, de data asta ar rămâne blocat. Nici el nu pricepe.

Este de neînţeles nu doar ce se întâmplă în Parlament, ci în toată politica românească şi zonele tangente ei. Guvernul modifică azi ce a bătut, ieri, în cuie şi forţează adoptarea unei legi ca să-şi mulţumească aliatul politic. Curtea Constituţională dă decizii contradictorii consecutive, în aceeaşi cauză, şi suficient de deschise ca instituţiile în conflict să le interpreteze cum vor, luând bătălia juridică de la capăt. Politicienii urlă că nu e justiţie ori că este politizată, dar când trebuie să-i dea cale liberă se opun, stropind, în acelaşi timp, cu lacrimi de crocodil, rapoartele de evaluare europene. Descentralizarea administrativă se face până la bani, aducând cu o explozie, ce aruncă în aer spitale, şcoli, aşezăminte sociale. Guvernanţii se angajează că, la anul, vor da înapoi, bugetarilor, o parte din sumele tăiate, dar statul trăieşte din ajutoare. Şeful statului spune că s-ar putea să nu primim banii de la FMI, în ianuarie, şi fără ei, intrăm în derapaj, dar, săptămâna tre