Steaua a fost eliminata din Europa dupa ce a incasat un gol in minutul 93 al meciului de la Napoli. Curat ghinion, dupa cum spun multi, aceiasi care caracterizeaza jocul romanilor drept "eroic", desi in marea majoritate a timpului "ros-albastrii" au stat in propria jumatate si au tremurat la fiecare atac advers.
Inaintea deplasarii in Italia, intreaga suflare romaneasca a fost impartita in doua, profesionistii adevarati si "specialistii" de pe marginea santului intrecandu-se in sfaturi pentru Lacatus. Pe de o parte, maestrul Emerich Ienei, cu vasta sa experienta in fotbalul mare, avertiza asupra pericolului retragerii in propria jumatate si a asteptarii adversarului. Fostul tehnician sustinea ca Steaua ar fi trebuit sa joace in terenul italienilor, sa preseze de fiecare data cand nu avea posesia si sa profite de defensiva subreda a lui Napoli.
De cealalta parte, grupul "specialistilor" era condus de Gigi Becali si Mitica Dragomir, oameni competenti care avertizau ca Steaua se sinucide daca iese la joc, facandu-i pe neinitiati sa creada ca Napoli e o echipa care se distreaza cu Barcelona la orice ora din zi sau noapte.
Lacatus, prudent si conservator cum il stim de cand si-a inceput cariera de antrenor, a adoptat a doua varianta, asezandu-si formatia pe doua linii defensive. Cu 8 jucatori eminamente defensivi si numai 3 oarecum ofensivi, "ros-albastrii" au cedat chiar inainte ca arbitrul sa fluiere inceputul meciului.
Apararea subreda a italienilor era amenintata numai de un Stancu prea izolat si stingher si de doi fotbalisti, Surdu si Szekely, cu evidente limite tehnice si, mai ales tactice, rolul lor, in viziunea lui Lacatus, fiind acela de a-i dubla pe fundasii laterali.
Aceasta tactica fricoasa a fost dublata de psihicul destul de fragil al jucatorilor. Intrarile asupra adversarului, care au impletit haot
