Înainte de căderea Regimului Ceauşescu, în 21 decembrie 1989, s-au înfiinţat şi au apărut public primele filiale ale Uniunii Democrate Maghiare din România (U.D.M.R.), în judeţele Timiş, Cluj şi Mureş. Această realitate dovedeşte că iredentiştii unguri au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 şi erau deja organizaţi pentru atingerea obiectivului vizând anexarea Ardealului la Ungaria. În 25 decembrie 1989, în timp ce alogenii care au ajuns la putere în România şi au regizat execuţia cuplului Ceauşescu la Târgovişte, după procesul a cărui sentinţă a fost dinainte stabilită, la Bucureşti s-a anunţat că în România s-a înfiinţat Comitetul Executiv Provizoriu al U.D.M.R.. Această organizaţie neguvernamentală s-a înregistrat ca atare în 28 ianuarie 1990. Sediul central al U.D.M.R. este în Bucureşti, nu întâmplător pe str.Avram Iancu, nr.8, sectorul 2, iar sediul Prezidiului Executiv al U.D.M.R. este în Cluj-Napoca, în capitala spirituală a Ardealului. Iniţial, pentru a-i sfida şi umili pe români, sediul U.D.M.R a fost atribuit în inima Ardealului ( de către autorităţile provizorii, în ianuarie 1990) în casa marelui patriot şi istoric Ioan Lupaş. Acţiunile primarului Municipiului Cluj-Napoca din partea Partidului Unităţii Naţionale Române şi Partidului România Mare, dublate de cele ale fiicei marelui istoric Ioan Lupaş, au dus la evacuarea U.D.M.R. din acel imobil şi mutarea sa pe str. Gheorghe Bilaşcu, nr.60. Din 22 decembrie 1989, U.D.M.R. a intrat sub tutela primului comunist - capitalist al României, Ion Iliescu, preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C.F.S.N.), în perioada 22 decembrie 1989 - 13 februarie 1990, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.) în perioada 13 februarie - 20 iunie 1990 şi preşedinte ales al României în trei mandate (20 iunie 1990 - 30 octombrie 1992; 30 octombrie 1992 - 29 noiembrie 1996; 14