La patru ani după ultimul roman – Rătăcirile fetei nesăbuite, o poveste de dragoste întinsă pe mai multe decenii, în cîteva oraşe –, scriitorul Mario Vargas Llosa, proaspăt laureat al Premiului Nobel, revine la vechea lui pasiune şi scrie un roman istoric. Aşa cum mărturisea într-un recent interviu la Stockholm, istoria e pasiunea lui de o viaţă, datînd din vremea studenţiei, cînd profesorul Raúl Porras Barrenechea l-a învăţat nu doar ce este Peru, ci i-a insuflat şi dragostea pentru istorie, făcîndu-l chiar să-şi pună serioase întrebări legate de vocaţia lui viitoare: va fi scriitor sau istoric? Şi chiar dacă, în cele din urmă, a învins literatura, Llosa consideră că cele două discipline sînt, într-un fel, inseparabile, una completînd-o pe cealaltă, pentru că literatura povesteşte ceea ce istoria nu poate relata, fiindcă nu poate proba totul prin documente. Ei bine, acest roman istoric se numeşte Visul celtului (El sueño del Celta, apărut la editura spaniolă Alfaguara). Împărţit în trei capitole, inegale ca dimensiune şi sfîrşind cu un epilog, cartea surprinde în două planuri narative, păstrate de-a lungul celor trei capitole, odiseea irlandezului Roger Casement în Congo, Amazonia şi Irlanda, spaţii ce dau numele respectivelor capitole. Pentru a scrie această carte, autorul, fidel obiceiului său de a construi povestea după ce, în prealabil, cunoaşte bine faptele, a pus pentru prima oară piciorul în Africa, călătorind în Congo – dovadă şi articolele apărute în ziarul El País (în decembrie 2008, „Stanley la pămînt“, „Arhivarul şi serviciile imaginare“) – şi în Irlanda (în octombrie 2009, Castel cu fantomă, cînd vizitează castelul Galgorm din Ballymena, comitatul Antrim), în vreme ce pentru Amazonia, un spaţiu familiar, autorul s-a documentat mai ales în lunile de iarnă petrecute la Lima.Împotriva lui Leopold al II-lea De ce s-a oprit tocmai asupra acestui perso