Sorin Cârţu nu s-a complicat niciodată cu fineţuri, fiind un om eminamente practic. Acest lucru se reflectă atât în stilul de a antrena - dacă nu ai atacanţi excepţionali, măcar să ai 11 fundaşi rudimentari - cât şi în modul în care se exprimă - fără figuri de stil sau ocolişuri.

Comentând ratările lui Traore din meciurile cu AS Roma şi Bayern Munchen, Cârţu nu s-a lamentat nici în privinţa ghinionului, nu a filosofat pe marginea frumuseţii fotbalului, ci a procedat băbeşte, luând-o la bani mărunţi. Când Traore a dat-o în bară, CFR Cluj a pierdut 4-5 milioane de euro la un viitor transfer al jucătorului, iar jucătorul însuşi cam un milion la viitorul salariu.

Viziunea lui Cârţu poate fi aplicată asupra întregului fenomen fotbalistic din România, acesta remarcându-se în ultimii ani prin ratări, la început neverosimile, apoi tradiţionale.

Ratarea calificării la Campionatul Mondial a echipei naţionale. Berea-sponsor a "tricolorilor" a raportat la acea vreme profituri estimate de 15 milioane de euro duse pe apa sâmbetei. Alte posibile cinci milioane de euro s-au pierdut din planurile agenţiilor de turism care plănuiau să organizeze deplasările suporterilor. Singurele care au profitat de pe urma ratării au fost firmele de produse farmaceutice, crescând vânzarea de calmante, însă profitul a fost temperat apoi în scăderea cererii pentru analgezice - echipa naţională nu ne-a mai dat bătăi de cap...

Berarii nu au pierdut mare lucru de pe urma ratărilor echipei de tineret - după 11 ratări consecutive ale calificării, nimeni nu mai stă cu berea în mână şi cu speranţă în suflet să urmărească deznodământul meciurilor. În schimb, potenţiale milioane de euro s-au volatilizat prin faptul că, nefiind văzuţi de nimeni, tinerii "tricolori" nici nu au obţinut vreun transfer.

Ratarea calificărilor de către echipele de club în competiţiile europene a risipit