Strada Dr. Grigore Mora este – sau va trebui să spunem: a fost? – o stradă frumoasă din cartierul care se întinde între Parcul Filipescu şi Televiziune. Acest cartier rezidenţial din epoca interbelică a început să fie invadat de noii bogătaşi, după ce numeroase case fuseseră ocupate după naţionalizare de „tovarăşii“ cu repartiţie de la Partid. Provenienţa socială ori politică a locuitorilor acestor case nu ne interesează. Ce ne alarmează însă este că, spre deosebire de elita comunistă care nu s-a atins de înfăţişarea vilelor care-i fuseseră împărţite, parveniţii din vremea noastră îşi permit să intervină, după gusturile şi interesele lor, în aspectul acestei rezervaţii arhitecturale care este o mîndrie pentru Bucureşti. Cazul Zambaccian de care a fost acuzat Adrian Năstase nu este singurul. Cel puţin acolo s-a construit pe un teren viran. Pe strada Mora au apărut mai multe birouri de avocaţi, care vor toate să semene unele cu altele, conform unei estetici discutabile, cu intenţia de a arăta opulenţă. Pentru astfel de imobile se dărîmă case al căror stil a devenit istoric la 7-8 decenii de la data construcţiei. De pildă, la nr. 15 se înfige acum temelia în locul unei vile în stil neo-românesc: viitoarea casă promite să o imite pe cea veche, dar cu un subsol – parking, un mezanin şi două etaje în plus.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Cea mai gravă situaţie este la nr. 36, unde supraetajarea la care se lucrează va strica o operă a lui Marcel Iancu. Pentru cei care nu cunosc acest nume – şi ei se vede că sînt mulţi – să spunem că e vorba de cel dintîi reprezentant în ţara noastră al arhitecturii moderniste. Născut în Bucureşti, unde şi-a desfăşurat toată activitatea de arhitect, Marcel Iancu (1895-1984) a fost silit să emigreze în 1941 în Israel, unde a trăit a doua jumătate a vieţii sale. A fost şi un pictor