Ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie, organizat de Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, a avut loc în perioada 26 noiembrie-5 decembrie. Recursul la statistici primare arată că au fost zece zile cu 25 de spectacole, împărţite în mod egal între destinatari copii şi adulţi, un concert, o conferinţă, nouă ateliere de lucru, două expoziţii, trei lansări de carte. La categoria spectacole, se poate observa că majoritatea covîrşitoare a celor pentru copii sînt producţii româneşti, în vreme ce dintre cele pentru adulţi numai jumătate sînt autohtone, restul aparţinînd unor artişti şi/ sau companii din Franţa, Bulgaria, Israel, Cehia şi Turcia. Toată această desfăşurare de calcule aritmetice nu are nicidecum intenţia de a sugera că numărul poate aduce valoarea. Nici gînd. Ea şi-a propus doar să constate dacă şi în ce măsură criza financiară, responsabilă, de altminteri, de redimensionarea multor întreprinderi culturale, îşi spune cuvîntul şi aici. Iar rezultatul îndreptăţeşte echipa mică şi inimoasă de la Ţăndărică să fie mîndră de evenimentul complex şi bine structurat creat şi anul acesta. O dată în plus, el a dat strălucire genului, după cum se va vedea din zigzagul printre spectacole şi artişti ce urmează. Publicul de specialitate a fost atras de numele sonore ale regiei româneşti care au lucrat pe aceste scene, folosind mijloace specifice animaţiei. Mulţi au revăzut, cu o plăcere neştirbită de trecerea anilor, Cenuşăreasa lui Silviu Purcărete, care face în continuare săli pline la Teatrul Ţăndărică. Fascinează rafinamentul montării, care se sprijină, acum, pe măiestria în mînuirea păpuşilor ce caracterizează generaţia în plină afirmare – Liliana Gavrilescu, Cristina Roşiianu, Eugenia Barbu, Cristian Mitescu, Daniel Stanciu şi Mariana Zaharia. Expresivitatea conferită delicatelor personaje, construite... du-pă chipul şi asemănarea p