Iată o întrebare pe care şi-a pus-o Matei Vişniec, prilej pentru un bilanţ politic, economic şi ecologic al anului care se încheie. An rotund fără glorie, 2010 rămîne pentru milioane de oameni unul cu gust amar, un an al crizei şi al incertitudinilor. Europenilor, în orice caz, anul 2010 le-a adus multă bătaie de cap şi surprize neplăcute.
Grecii nu vor uita niciodată acest an în care au aflat că au o datorie publică uriaşă şi că vor trebui să facă nişte sacrificii enorme pentru a-şi echilibra bugetul. O pilulă amară a înghiţit şi Irlanda. Înainte de criză i se spunea "tigrul celtic", pentru că în limbajul euforiei mediatice orice ţară care consumă mai mult decît produce şi îşi împinge cetăţenii la datorii enorme este numită "tigru". Ei bine, anul 2010 este anul "detigrizării" definitive a Irlandei şi a irlandezilor care au acceptat să fie plătiţi mai prost şi să muncească mai mult pentru a ieşit din criză.
Pentru Franţa anul 2010 înseamnă pierderea unui simbol: ieşirea la pensie la 60 de ani. Privilegiu extraordinar, simbol al unor vremuri cînd lumea chiar credea că există progres şi că acumularea de bogăţie naţională înseamnă şi o viaţă mai bună pentru oameni, ieşirea la pensie la 60 de ani a însemnat un imens cadou acordat de preşedintele socialist François Mitterrand, în 1981, concetăţenilor săi.
El este cel care a redus, la acea oră, vîrsta de pensionare de la 65 la 60 de ani, şi milioane de francezi s-au bucurat ceva mai mult de viaţă în acest răstimp. Ei bine, acest model de bunăstare, de care francezii erau foarte mîndri de altfel, este şi el sacrificat pe altarul ultraliberalismului, religie dominantă în acest moment pe planetă.
Europa politică
Din punct de vedere politic, anul 2010 mai înseamnă, în Europa, creşterea tetanţiei populiste în unele ţări. Extrema dreaptă a cîştigat teren în Suedia, Olanda şi Ungaria, iar Germa
