Am înţeles de ce preşedintele Băsescu nu l-a lăsat marţi pe prim-ministrul Boc să vorbească despre evoluţia economică şi şi-a asumat el, ca de obicei, rolul de premier: Boc habar n-are de economie şi de aritmetică. Ieri, după ce liberalii au depus moţiunea de cenzură legată de Legea salarizării în 2011, premierul a declarat din nou, pe holurile Parlamentului, că Guvernul “atâta îşi poate permite” anul viitor, “o majorare cu 15%” a lefurilor. De vreo două luni, Boc o ţine pe a lui, cu majorarea. Deşi i se demonstrează cu creionul pe hârtie că, tăindu- se prime de vacanţă, salariul 13, plata orelor suplimentare şi a multor sporuri, salariile rămân practic în 2011 la nivelul de după tăierea din iunie, de 25%, la care Boc era obligat să renunţe la 31 decembrie. Unde se duc banii, dacă încasările la Buget sunt mai mari ca în 2008, başca împrumuturile?! Boc n-are televizor, să vadă ce-i prin Grecia?
Nu-s de aşteptat evaluări lucide, realiste, privind suportabilitatea populaţiei, nici din partea preşedintelui. A promulgat cu satisfacţie legea care va ciopârţi pensiile, declarată constituţională de nişte judecători CCR cu cardul debordând de indemnizaţiile lor bugetare şi de pensiile proprii, neafectate. Dar mai ales i-a scăpat (?) că Legile Pensiei, Salarizării şi Bugetului “trebuie să le avem în forma în care ele au fost convenite deja cu FMI”. Atunci, de ce mai avem Parlament, de ce nu-l trimitem în concediu fără plată, ca şi Guvernul, dacă tot jucăm ca ursul pe tabla încinsă de FMI?!
Zilele trecute, o argentiniancă, stabilită în România, spunea că ne iubeşte frumoasa ţară, dar e speriată văzând că şi aici lucrurile merg acum ca în urmă cu 15 ani în ţara sa, când un guvern nevolnic şi corupt acceptase ca argentinienii să devină cobaii FMI. Poţi să nu-i dai dreptate?
