Pentru a pune comentariul meu într-o perspectivă anume, mă gîndeam să continui ce-am început săptămîna trecută, cu privire la operaţiunea de publicare a peste 250.000 de documente ale Departamentului de Stat american pe site-ul Wikileaks.org, cam aşa: Julian Assange, fondatorul Wikileaks.org, este un antiamerican. Pur, fără umbre de îndoială, asumat. Mă grăbesc să spun că antiamericanismul său mă face să nu-l simpatizez, dar adaug imediat şi că antiamericanismul nu poate constitui, sub nici o formă, un motiv de arestare. Sigur, el luptă pentru adevăr şi crede că America este o uriaşă organizaţie mincinoasă. Că Assange crede sincer că aşa stau lucrurile este dovedit chiar de ultimul text semnat de el, publicat ca editorial în marile ziare australiene pe 7 decembrie.
Citîndu-l pe Sir Keith Murdoch, Assange scrie: „În cursa dintre secret şi adevăr, a cîştigat întotdeauna adevărul“. Şi tocmai despre asta aş fi vrut să scriu, la rîndu-mi. Spectaculosul gest al lui Assange pleacă de la o premisă greşită. Binomul corect nu este adevăr vs secret, ci adevăr vs fals sau cunoaştere publică vs secret. Vrînd să ne convingă că luptă pentru adevăr, Assange pune semnul egalităţii între minciună şi secret. Or, ceea ce a ucis, a mutilat şi a schilodit în istorie este minciuna vîndută public drept adevăr, cu mult mai periculoasă decît secretul în sine. Mi se pare că Assange greşeşte cînd vrea să ne convingă, dezvăluind comunicări secrete, că slujeşte adevărul.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace Numai că, în ultima săptămînă, au apărut cîteva evenimente şi o coincidenţă care mă fac să duc micul meu comentariu spre o altă direcţie. Mai întîi, Assange s-a predat, spre a fi arestat în Marea Britanie, în temeiul unui mandat european de arestare emis de magistraţii din Göteborg pentru o acuzaţie de viol. Afacerea judic
